Grandi eventi sismici e vulcanici

TETTONICA DELLE PLACCHE

Eugenio Carminati e Michele Lustrino – Dipartimento di Scienze della Terra, Università degli Studi La Sapienza – Roma


I grandi eventi sismici e vulcanici nell’Area mediterranea

Quello tsunami che 8 mila anni fa devastò il Mediterraneo

35 chilometri cubi di materiale collassarono dall’Etna generando un’onda di 50 metri che distrusse le coste della Sicilia orientale arrivando in Egitto, Libia e persino in Grecia

Certo, le probabilità, per fortuna, sono talmente basse che non sono nemmeno misurabili, ma lo stesso Ingv pur rifiutando un approccio sensazionalistico non può escludere il rischio che, come ha spiegato su meridionews il direttore della sezione di Catania dell’Ingv Eugenio Privitera accada un «un cosiddetto collasso di versante», tanto è vero, ha aggiunto «che il Dipartimento nazionale della Protezione Civile lo considera tra gli scenari possibili» aggiungendo poi che «in ogni caso, è chiaro che se si dovesse verificare, il collasso provocherebbe inevitabilmente uno tsunami».

Eppure non si tratterebbe di un evento inedito per il Catanese e per la Sicilia in generale perché si tratta di fenomeni di cui si ha notizia a partire da ottomila anni fa, passando per quello del 1693 fino a quello del 1908. Il maremoto o tsunami è insomma un fenomeno la cui probabilità è remota dalle nostre parti ma non è del tutto da escludere.

Il maremoto è un anomalo moto del mare, originato da un terremoto sottomarino o da altri eventi che comportano lo spostamento improvviso di una grande massa d’acqua quali, per esempio, una frana, un’eruzione vulcanica sottomarina o l’impatto di un meteorite.

L’intensità di un maremoto dipende dalla quantità di acqua spostata al momento della formazione del fenomeno stesso, intensità valutabile quando, appunto, l’onda raggiunge le coste: in generale, uno tsunami che lungo la costa non supera 2,5 metri d’altezza non provoca gravi danni un’onda di oltre 4-5 metri d’altezza risulterà invece distruttiva. Ma, come avviene per la comune propagazione delle onde, quando si avvicina alla costa, il fronte del maremoto frena a causa del fondale sempre più basso. L’attrito lo rallenta e per il principio di «conservazione dell’energia», la forza cinetica diventa energia potenziale, con il conseguente sollevamento in altezza e in ampiezza dell’onda. A questo punto, uno tsunami che in pieno oceano viaggiava a una velocità di 600 chilometri orari, avrà rallentato la sua corsa fino a circa 90 chilometri orari, con lunghezze tipiche di vari chilometri, e le onde saranno cresciute in altezza: in alcuni casi anche di decine di metri. Le zone più a rischio maremoto sono quindi quelle costiere in prossimità di aree sismogeniche, quali quelle presenti vicino ai confini di placche tettoniche dove si registrano i terremoti più forti della Terra: questo corrisponde sostanzialmente all’intera area della Cintura di Fuoco nel Pacifico, su ciascuna costa occidentale e orientale, e a quella dell’Oceano Indiano, meno frequentemente nell’Oceano Atlantico e nel Mar Mediterraneo, dove comunque nei millenni vi sono stati eventi catastrofici.

A rischio maremoto nel Mediterraneo sono le coste della Grecia, ma anche quelle della Sicilia orientale. Qui, nei millenni, più volte lo tsunami ha colpito provocando danni e vittime. Circa 8000 anni fa, per esempio, un maremoto devastò il Mediterraneo interessando le coste della Sicilia orientale, l’Italia meridionale, l’Albania, la Grecia, il Nord Africa dalla Tunisia all’Egitto, spingendosi sino alle coste del vicino Oriente, dalla Palestina, alla Siria e al Libano. La causa fu lo sprofondamento in mare di una massa di 35 chilometri cubi di materiale, staccatosi dall’Etna. L’onda iniziale che si generò – secondo uno studio condotto qualche anno fa dai ricercatori dell’Istituto nazionale di geofisica e vulcanologia (Ingv), – era alta più di 50 metri e raggiunse le propaggini estreme del Mediterraneo orientale in 3 o 4 ore, viaggiando alla velocità di diverse centinaia di chilometri orari.

Ma nei millenni successivi, come si è accennato, altri maremoti hanno colpito la costa orientale della Sicilia. Almeno tre nell’ultimo millennio: nel 1169, nel 1693 e nel 1908.

Fonte: Quotidiano LA SICILIA, 12/10/2018


Mediterraneo, una storia di tsunami

Un gruppo di scienziati italiani, coordinato da Alina Polonia dell’Istituto di scienze marine del Consiglio nazionale delle ricerche (Ismar-Cnr), ha identificato, al largo delle coste siciliane, le tracce di un terribile tsunami, che circa 1600 anni fa colpì il Mediterraneo.



Il devastante terremoto e lo tsunami che colpirono il Mediterraneo il 21 luglio del 365

Il geologo Giampiero Petrucci analizza l’evento del 21 luglio 365  che nell’immaginario collettivo dell’epoca diventa, non a caso, il “giorno dell’orrore”. Dalla bella isola minoica infatti possono venire gravi pericoli per l’intero Mediterraneo.


Il terremoto di Messina del 1908 nei versi di Giuseppe Bonafede

TERREMOTO DI MESSINA E CALABRIA, 28 Dicembre 1908
Versi del poeta dialettale siciliano Giuseppe Bonafede (*) pubblicati nel volume “Terremoti, maremoti: dalla cultura del soccorso a quella della prevenzione”
(Atti della Conferenza di servizio presso la Prefettura di Ragusa, organizzata e diretta da Francesco Venerando Mantegna, Fondazione Mediterranea, 1991)

O Eterna Sapienza e Viritati
Misu ‘ntronu tra l’Ancili e li Santi,
Jùrici ri Suprema Maistati
Iu mi prisientu a Vui tuttu trimanti.
La me’ povera menti alluminati
Pi ffari li me’ versi cunzunanti,
Si l’assistenza Vui nu’ mmi la dati
La me’ canzuni nun po’ jiri avanti.

Nell’annu milli novicientu e uottu,
Lu vintuottu dicembri ri matina
Miraculu ri Diu cu nu’ nn’è mmuortu
Tantu fu lu spavientu e la ruina!
Ma lu cciù fèriu, lu cciù trannu cuorpu
L’àppi dda svinturata ri Missina;
Pi ddà Cità nu’ nci nn’è cciù cunfuortu
Parsi c’a’ mmari la purtau la cina.

O Missina, Missina svinturata,
Ri l’ariu ti scuppau ssu fuocu ranni,
‘Nti nu mumientu paristi allampata,
La terra si rapiu ri tanti banni!
Nun cc’è un palazzu, nun cc’è cciù na strata,
Si subbissaru picciriddi e granni,
Nu ‘mmunzieddu ri petri è addivintata,
la Giustizzia ri Diu sa quantu è granni!
Prima ca Diu sunassi l’urtim’ura
Pi st’accasu ca fa tantu spavientu,
Nell’aria si sintia na rivutura
Comu nu’ ‘ncubbu tramusciu ri vientu.

Lu mari rivuddia misu ‘nfurtura,
Missina si nacava lientu lientu…
‘Nzima c’addivintau na sipurtura,
‘Nzina ca si distrussi ‘nto mumientu!
Chi vuci, chi fracassu, chi suspira,
na casa supra l’austra s’abbissava;
N’animmulu paria ca sempri gira
Missina tutta ccu li campanara!
Mienzu li petri cu mori e cu spira,
Un palazzu ccu ll’autru s’abbrazzava,
Tutti li putiei càschinu a ffila
Un cc’è na petra ca nunn’abballava!

Unni si nnieru tutti ssi ricchizzi.
Ssa bbella Palizzata a la Marina!
Unni spirieru tutti ssi billizzi
Ch’èritu un tiempu na vera Reggina!
U’ mmientu si purtau li tò furtizzi
Povira svinturata ri Missina!
Cu lu criria, ccu tutti ssi grannizzi
Rirucìriti nura e pillirina!
Miènzu tutti ddi petri ammuuntagnati
Nesci n’abbramu ranni e attirrurusu.
Abbramu ri pirsuni vurricati
Vuci affranzusi ca cièrchinu ajutu!!!

S’affanninu a scavari li surdati,
Cu tira u’ mmuortu, cu spinci un firutu
Lu muortu ‘nti na scala è strapurtatu
Pi viniri ri nuovu sipillutu!
Si vitti supra ri na bbarcunata
Cascàri un picciriddu a tierzu pianu,
Tiniri si vulia ni la firriata
E ciamava la matri a cciantu amaru.
Finarmenti cascau mienzu la strata,
‘Nziemi cu lu palazzu sprufunnaru,
Sbattiu la testa supra na valata
Mentri curri la mamma ri luntanu!

A cù spunta nu ‘mmrazzu, a ccù nu ‘mperi
Mienzu tutti ddi petri ammunziddati;
Ccà su a catasta, dda’ sunu a ffileri
Li gammi rutti e li testi scacciati,
Cu ciama figgi, cu cianci muggirei
Mmienzu tutti ddi petri accatastati;
Sutta ddi petri nu llamientu veni
Ri miggiara ri ggenti vurricati!
O Matri ri cunfuortu e di pietati
Ca ccu lu Vuostru mantu ni cupriti,
Tutti ssi figgi vuostri vurricati,
Ri sarvalli Vui sula li putiti.
Mamma, pi ccarità cciù nu ‘ntardiati
Rati aiutu a li vivi e a li firiti,
Sunu mienzu la terra suffucati,
Tutti ciàminu a Vui, cc’un lu sintiti?! …

Cu li capiddi tutti ristrizzati
Na mamma ciama ajutu a li bbarcuna;
Pari na pazza, cu ll’uocci spirdati,
All’ariu spinci la so criatura;
Ma fùinu li ggenti spavintati
C’appriessu r’iddi càschinu li mura;
Li tetta sunu tutti sdirrubbati,
‘Un cc’è ‘na casa ca unn’è sipurtura!
N’uomu scavaru sutta na valata
Ca ppi l’affranzu un si putia taliari;
Avia la testa tutta sbacantata,
Nessunu effriggiu ri testa cumpari:
La mmrudda petri petri saliata
Comu saimi c’azzicca a squaggiari,
E di la panza niura e scassata
Tutta la vuriddata ci cumpari!

Spuntau na manu sutta ddu stimpatu,
Arurnati ri anedda avia li jita,
Tuttu lu cuorpu ch’era vurricatu
E’ di na ronna a la testa firita;
Vitti dd’anedda un piezzu ri surdatu,
Scippàri ‘un ci li potti di li jita,
Allura comu nu ‘ncani arrabbiatu
Nesci un cutieddu e cci taggiau li jita!…
N’abbramu alllura sci uri na valata
Mentri ddù ‘nfanmi trànnu la firia,
Era la vuci ri dda vurricata
Pi lu duluri stremu ca sintia,
N’autru surdatu, ch’era ni dda strata,
Comu vitti dda granni tirannia
Punta a ddu boja … e ccu na pistulata
Tutta la testa ci la sfracilla!

A Distefanu Amalia la sarvau
Rù trava ca si misiru a pulera,
Ma carzarata sett’uri arristau
Comu nu ‘nsurci rientra na rattera;
Mienzu ddi petri na donna sgravau,
Era lu nomu so’ Razzia Bannera,
Duoppu u gniornu r’abbramu, si truvau
Morta, abbrazzata stritta cu la rrera!
Si vitti un viecciu ‘mpintu pi nu ‘mperi
Supra nu ‘ncruoccu ri la bbarcunata;
La testa ‘nsutta, all’ariu li peri,
Suspisu a cciummu supra ri la strata.
Lu cruoccu pi li causi lu tratteni,
Tutt’à ‘na vota runa n’attrantata,
Firria ru’ voti in aria cu li peri
E cacsca ccù la testa sfracillata!

Na cagnuledda ri na bbarcunata
Vitti la so’ patrona sprufunnari,
Allura dda canuzza affizziunata
Si cci abbia appriessu pi nun la lassari.
La patruna cascau mienzu la strata,
La terra l’accumenza a ccummiggiari,
E dda canuzza, tutta spavintata,
Ratta la terra e si minti abbaiari.
Ohimè! Cu po’ cuntari ssi spaventa,
Lu ‘nchiostru manca e la carta unn’abbasta!
Scavinu muorti tutti li mumenta,
Ammunziddati, catasta catasta!
Li scoli, li spitala, li cummenta,
Di li niguozzii n’un cc’è cciù na rrasta,
Si spaccaru li stissi funnamenta,
Li fabbrichi parièvinu ri pasta!
Si vitti e nun si vitti Barcillona.

Accussi vosi lu so rriu ristinu!
Riggiu, mentri a Missina cc’è li sona,
Bballa comu n arrota ri mulinu!
Nell’ariu vientu, ni lu mari trona,
E fuocu suttaterra ri cuntinu:
Siggilia trema, Muncipieddu tona,
Unciu si senti com’un tammurinu.
Passa nell’aria n’autra tramusciata
E caschinu li casi a munzidduni;
Ccà na criesia, cciù ddà na palizzata,
Na turri, un campanaru, un cubbuluni;
Sana sana cciù ddà na bbarcunata,
Na caserma, u’ ‘ncummientu, un palazzuni,
Missina è na pirrera addivintata
E sta faciennu l’ùrtimu assaccuni!

Sutta ssi petri ammunziddati e duri
Ogni cetu ri ggenti si truvau,
Poveri, ricchi, viecci, criaturi,
Tuttu distrussi, nenti pirdunau!!!…
La mieggiu parti si truvaru nuri,
La morti ni lu suonnu li piggiau!
O spavientu! La morti ‘ntra dù uri
Supra Missina la rasa passau!
Ni li campagni stissi e ni li staddi
Chi trattaria faciévinu l’armali.
Li crigni ci arrizzaru a li cavaddi
E ‘nculati si misiru a ttrimari;
Ri cuntinu cantavinu li gaddi,
Li stissu puorcu si minti a sciusciari,
Sbulazzàvinu l’ochi ni li baggi,
Lu pilu russu si misi a bbramari!

Quannu vinni lu primu scarricuni
Ca rirussi Missina un cimitieri,
Cu cascau a la mmersa e ccù abbuccuni,
Cu nn’avanti s’abbiava e ccu nnarrieri,
Lu rroggiu si tiniu cc’un risaccuni
‘Un potti jiri nn’avanti né nnarrieri,
Lu stissu trenu, vientu currituri,
Ci vinni la paràlisi a li pieri.
Ri quantu versa, ri quantu maneri,
Stu tirrimotu danni nu ‘mpurtava!
La pianta nnica e lu cciù gruossu peri
L’ùrtimi foggi sò li scutulava,
Li trava ri telèficu a ffileri
Unu ccu ll’autru ca s’assicutava.
Lu filu, ruttu ri tanti maneri,
Paria ‘un scursuni ca si turciniava.

Un patri, a Riggiu, pi lu gran spavientu,
Ci sbutaru li silenzii e nisciu pazzu,
Vitti li so tri figgi ‘nto mmumientu,
sutta lu stierru ri lu sò palazzu;
Muòrsiru, sparti ri lu firimientu,
Tutti affucati ri lu pruvulazzu!
Ora ciama li figgi e unn’àvi abbientu,
Li va circannu palazzu palazzu.
Na picciuttedda pi lu gran spavientu
Li dulura ci vinniru e figgiau;
Potti passari n’autru mumientu
E abbrazzata a la rrera si scacciau!
Torna lu sposu, pi lu grà spavientu
Etta na vuci ranni e assimpicau!

‘Nti n’ura sula, ‘nto ‘nsulu mumientu,
Spusu, patri e cattivu addivintau.
A Barcillona, rintra na casuzza,
Mienzu lu rrizzu e li canni stuccati,
Sburricau nu ‘nfrati e na suruzza,
Muorti tutti rui, muorti abbrazzati!
Tinia la suoru ni la so’ manuzza
Li jita di lu frati ‘ncirciddati,
E patri e matri ‘nti n’autra cidduzza,
tutti sutta li trava vurricati.
Manna Palermu e Catania surdati
E azzicchinu li muorti a sburricari;
Sunu ni li vaguna ammunziddati
Li firuti ca vanu a lu spitali;
Cu scappa comu un pazzu strati strati,
Ca la morti lu cerca d’arrivari,
Cu fùinu e ccù su paralizzati,
cu ‘ncutta e ccù si minti a ll’acrimari!

Ccu cautela granni, pianu pianu,
Luvàvinu li massi ammunziddati,
Na ronna vitti, li vuredda ‘ncianu
Erinu ‘ntra ru’ massi ‘ncasiddati;
N’autra ronna scavaru cciù luntanu,
La linqua fora e l’uocci sbirsicati,
Nu ‘ncera ni ddi loca nu ‘ncristianu
Ca ‘nziemi nun ‘nciancia cu li surdati.
Vicinu a nu ‘nfirutu muribbunnu
N’autru firutu stava ppi spirari;
Si trova n’uomu ‘nto ‘mpuzzu prufunnu,
Fa vvuci ranni e nun si po’ piggiari;
Si senti suttaterra un suonu funnu
Riggenti ca si vòrrinu sarvari!….
Ma la vuci mi trema e mi cunfunnu
Richiddu ca mi rresta ri cantari!

Sutta ddi petri misi a mmunzidduni
Chi spavientu ca cc’è, chi carnaria!
Un preti si truvau misu a mugnuni,
un crucifissu ni li manu avia;
Un picciriddu misu a gnutticuni
Supra lu liettu ancora si viria,
La mamma, supra r’iddu, a bbrancicuni
Ancora muortu si lu difinnìa.
‘Nto mmunasteriu, sutta li valati,
Rùrici batiuoti sburricaru,
Una ccù ll’autra tutti avvicinati
E ccù li cruni ‘mmanu si truvaru;
Si sburricau mmienzu li stimpati
Cu la ciaccu a lu cuoddu un marinaru,
E nu ‘nfirutu, cu ll’uocci scassati,
ca scippava lu cori lu so abbramu!

1st December 1908: Stonemasons repairing damage after the earthquake at Messina. (Photo by Hulton Archive/Getty Images)

Di un quintu pianu na ronna cariu
Comu la terra si misi a trimari;
Fici rù ggira in aria e muriu
Pi lu spavientu, prima d’arrivari.
Si ciamava Vannina Santalìu,
Lu jornu appriessu si duvia spusari!…
Accussi vosi lu distinu rriu,
ca s’appi picciuttedda vurricari!
Quantu trisora, quantu argintarìa
Nu nsù mmienzu ddi petri vurricati,
Missina è un ciumi d’oru ca curria
Pi lu cummerciu ri tanti citati.

Quantu figgi ri mamma a la stranìa,
Poveri e pazzi sunu addivintati;
Quantu urfanieddi mienzu ri la via,
Quantu famiggi sani sdisulati!
Zucchiru, sita, curiami, panni,
Cafè, frummientu, taulami, vutti,
Li cosi prizziusi li cciù ranni,
Nicuozzi immensi, magazzina ‘ncutti,
Ricchizza ca trasia ri tanti banni,
Oru, argentu, diamanti, ‘ntrizzi …tutti
Li gioi c’ammassau ‘nta tri millanni
Vinni u’ ‘mmientu marinu e si l’aggiutti!!!…

Lu Faru ri Missina si stutau
Fici n’allustru ranni e scumpariu;
Comu nu ‘mmirmigliuni turciniau
La cittatella, e a mmari si finiu;
Di cima a ffunnu na criesia spaccau
Parsi un granatu comu si rapiu!
Lu mari a appauratu s’arritrau
Viriennu chiddu ca mannava Diu!
Catasoriu spiriu mienzu ru’ munti,
Ri Cannatellu cciù nu’ nni parrati;
Villa Sanciseppi è a li strapunti
E Muntibellu è sutta li stimpati;
Sant’Eufemia si fici li cunti,
Tàuru unn’àppi né ssanti né abbucati;
Santu Stefinu, Gioja ed Asprumunti,
Erinu ajeri…ora u’ lli truvati!
Missina, Riggiu, scilla, Siminara,
Castruriali, Villa Sanciuvanni,
Parma, Muntartu, Giraci, Bagnara,
Spatafora, Pillanu e a tanti banni
Lu tirrimotufici na carnara,
Cuntari cu li po’ tutti ssi ddanni,
Parsi ca passau na draunara
Ca all’ariu si purtau picciui e granni.

A ‘Missina li vivi e li firuti
Mancu durici mila ni truvaru;
Cientuquaranta mila sipilluti
Tutti sutta la ciàppula arristaru!
Trentuottu mila a Riggiu li perduti,
A Uffuca milli e cciù ni sburricaru,
Vintisemila tra muorti e firuti
A Villa Sanmciuvanni ni cuntaru.
Ohimè l’uocci pi cciànciri arristaru,
Tanta murtalità cu l’à ccuntari!
U’ nnomu sulu ricu ogni miggiaru
Ca tutti, n’uomu nun li po’ pinzari:
Accumienzu ri Rrosa Cannataru,
Cuncetta Iacupinu, Razzia Mari,
Giuvanna Duca, Franciscu Nutaru,
Pippina Gemma e Trisina Furnàri.
Morsi pi sburricari a lu maritu
La picciuttedda Rrosa Bonasita,
Gurrera, Abbati, Mangani, Firritu,
Li du frati Giranni e Specciu Annita,
Ninu carrèra a lu piettu firutu,
Muntartu, Francipani, Alessiu Rrita,
Cardinali Marianna, Roccu Arditu,
‘Nto mumientu finieru la so’ vita!

Morsi Rrosa Rimmàudu sutta un massu,
Morsi, ma quattru figgi li sarvau!
Luigi Rocca, fuori ri Belpassu,
Pi la sò matri si sacrificau!
Pi lu frati muriu Pitrinu Ardassu,
Pi la muggeri Lorienzu Currau,
Mentri li causi si ‘nfila Luciu Grassu
Un travu li du’ jammi ci stuccau!
Crisafulli, Barbèra, Alfiu Pinnisi,
Lu Principi di Mola, Daffirà,
Mola si ciamau n’autru Marchisi,
Schillaci, Sella, Clara Vadalà,
Salvèmini, Di Marcu, Migliurisi,
Tri prufissura r’università,
Puleu, Salemi, Orlannu, Lazzarisi….

Tutti partieru pi l’eternità!
Ni cincu paisani siemu junti,
Ronna Rrita e Pierini lu sturiusu,
Luciu, Razzia, Adelina….c’à ddi punti
Nun ci fu nuddu ca ci resi ajutu!
Pinzannu chi suffristivu a ddi punti
Lacrimìa lu me cori ‘ntinirutu;
Ora a nnomu ri tuttu Ciaramunti
Na lacrima vi mannu e nu ‘nsalutu!
Un principi ci fu, cinu d’affannu
Cianci li figgi suoi mienzu la strata;
Morsi Milazzu, Pastiglia, Bonannu,
Conti, c’appi la testa maciddata,
Morsi Paci c’avia novantunannu,
Rizzuottu ca nasciu ni da nuttata,
Lizziu, Lanteri, Cuncetta Murannu
Ch’era la prima notti maritata.

E muorti, e muorti ancora!…. La Pizzara,
Carmenu Lia, Luiggi Multisanti,
Anna Catania, Rosa Lavaccara,
Bettu Lucia, abbrazzata ccu l’amanti
Fuoru purtati ni la stissa scala,
Presti, Sulsenti, Giordanu, Galanti,
E tanti mila e tanti autri miggiara!!!!
Pinzari cu cci po’ ….passamu avanti.
Viecci, cattivi, schietti, maritati,
Poviri, rricchi, jurici, parrini,
Patruna ri putiei, sani e malati,
Picciuli e granni, principi e spazzini,
Dotti e gnuranti, monici e ssurdati,
Vistuti e nnuri, ricchi e pillirini,
tutti sutta li petri accatastati
Ca mi trema lu sancu ri li vini!

Sparti, lu scutimientu ri lu mari
Arrivau comu nu’ mmazzamarieddu;
Tutta l’acqua si ‘ntisi arriminari
Comu mustu ca vuddi ‘ntò ‘ntinieddu!
Li vapura si vittiru abballari
Firriannu tunnu com’un caittieddu,
E l’acqua s’accumenza arrimazzari
Supra Missina, faciennu macieddu.
Pi cciù svintura ancora e cciù spavientu
Lu gassi ccu l’elèttricu scassava!
Parsi Missina tutta a ddù mumientu
Na furnaci ri fuocu c’addumava!
Lu teatru paria na torcia abbientu,
La vampa pi la rabbia ciacciariava,
Linqua di fuocu senza finimientu
Tutti li casamenta si manciava.
Ah! Missina, Missina, a quali statu
Ti rirucisti ‘ntò ‘nsulu mumientu!

Cu mori suttaterra vurricatu
Ccu vvuci di suspira e di lamientu,
Cu’ mori ‘tra lu fuocu cunzumatu
Vuci faciennu d’estremu spavientu,
Cu’ s’abbìa ro’ ‘mbarcuni dispiratu,
Li robbi ca cci sbàmpinu a lu vientu.
Ohimè! Curaggiu cciù nu’ mmi ni sientu
Scuppau tuttu a nu ‘ncuorpu ssa mazzata!
Mari in timpesta, fuocu, scutimientu,
Tuttu supra Missina sdisulata!
Pi ‘nsima a mmari purtava lu vientu
Na puzza ranni ri carni brusciata!
E in autu, in autu, lu cielu d’argentu…
L’ariu sirenu…la notti stiddata!

Siggilia trema tutta e s’appaura
Ci pari juntu lu so’ finimientu,
Spassia la morti cu ddà ‘ncrignatura
Supra ri la Siggilia com’ù ‘mmientu,
e meti ‘ntunnu ccu dda fauci scura,
Comu all’està si meti lu furmientu.
Li muorti stissi ri la sipurtura
Ficiru signu pi lu gran spavientu!
A Muorica, a Rrausa, a Ciaramunti,
Li scossi, a parauni, fuoru lienti,
A Vittoria si ‘ntisi in certi punti,
A Terranova s’avvirtiu ri nenti,
Catania ha lu ‘nnimicu rinfacci frunti,
Fuoru li scossi cciù forti e viulenti,
la Cità trabballava ‘ntutti punti,
Ri San’Aita lu velu un fici nenti.
A Muntirrussu si ‘ntisi la scossa
Comu nu mmientu ca ppi ll’ariu passa,
Lu tirrimotu a Giarratana ‘ngrossa,
A Grammicheli, pi scanciu, s’arrassa,
A Spaccafurnu na bidduzza scossa,
Commisu veni e vvà comu na nassa,
A Munti Lauru ci scruscieru l’ossa
Miraculu ri Diu comu nu’ scassa!
O Muncipieddu chi dannu facisti,
Li cciù belli cità ti li manciasti,
A Riggiu ri Calabbria lu finisti
E tutta Barcillona l’abbissasti,
Villa Sanciuvanni la rraristi,
Unn’arristaru cciù mancu li rrasti,
Comu nu llatru ri notti vinisti,
E ni lu suonnu a tutti li piggiasti!

Quannu vitti lu Re ssa gran ruina
Cala la testa ‘nterra e lacrimau.
Scriviti ni lu mmarmu:”Ccà Missina
‘U gniornu fu, ora si subbissau!”
Vèniri vosi la stissa Reggina,
Comu na Mamma a tutti cunzulau.
Ciànciri un si tinia quannu Missina,
Quannu ri supra mari la taliau!
Nicola fulci, lu granni avvucatu,
Ch’era lu llustru ri tutta Missina,
Sutta lu so palazzu vurricatu
L’ànnu truvatu muortu dda matina.

Nun cc’è un parrinu, nun cc’è cciù un surdatu,
Parsi nu ‘nsciuscu ri trumma marina!
Nun c’è nissunu can un fu scacciatu,
accussì vvosi la manu divina!
Un sacerdoti mentri ni la missa
Cu lu càlici ‘mmanu cunsacrava,
La vorta ri la Criesia si subissa
E preti e tutti ‘nto nnenti scacciava;
Intra la Criesia la cùbbula stissa
Si spaccau tutta ccu li stissi trava,
E di tutta la Criesia ca subissa
Un’arcu sulu a l’addritta arristava!
Comu ‘nti na campagna ch’è mituta
Si viri qualchi spica ch’è lassata,
Scussi ni dda Citati sipilluta
Cca’ penni un ponti, ddà menza affacciata,
Ccà na finestra ca ristau ‘mpinciuta,
Un piezzu ri curnici, na navata,
Un tettu ‘mpintu, na cruci turciuta,
N’arcu suspisu, na scala abbuccata.

Pi li guardii finanza e li surdati
Nun ci fu ajutu, nun ci fu riparu;
Ni li quartera mùorsiru scacciati
Qualchi vintina o cciù si ni sarvaru!
Ca tutti vinti, comu dispirati,
Di li finestri cc’un sàutu scapparu;
Lu munasteriu ri li carzarati
Si spacca, e tutti ‘ncianu si truvaru.
Nun c’è cciù nu ‘ncristianu, un c’è n’armali,
nun c’è na casa ca nun s’abbissau,
Un campanaru cciù nun ci cumpari,
Na fabbrica a l’addritta unn’arristau,
Li stissi petri terra addivintari,
La terra pruvulazzu ca vulau,
Parsi lu Giurizziu Nivirsali!

Furmini c’à Missina l’allampau!
Furmini fu tirannu e scialaratu
Ca tanti viti ‘nto nnenti struriu!
Cu morsi ni lu suonnu e cu ‘mpiccatu
Tiempu unn’aviennu ri pinzari a Diu!
Nun cè un baruni, nun c’è un diputatu,
Un giùrici nun c’è, tuttu finiu!!!
Un uovu cu na timpa scavazzatu,
Ccussì Missina la rirussi Diu!
O piccaturi ca nun passa juornu
Ca nun’ offendi a Diu, Beni Supernu,
Cristu ti po’ castiari ni lu suonnu,
Duoppu la morti cc’è lu fuocu eternu,
La morti porta a tutti nu ‘nfrastuornu
Ca l’arma senti nu nnuluri ‘nternu,
Cu mori, ni lu munnu un fa rituornu

Morti, Giurizziu, Pararisu e Nfiernu!


(*) Giuseppe Bonafede nacque a Chiaramente Gulfi (RG) il 18/3/1857 e morì a Ragusa Ibla il 27/6/1941.
Figlio naturale di Serafino Amabile Guastella, illustre studioso di letteratura popolare e collaboratore del Pitrè, scrittore e poeta in lingua, Bonafede ereditò dal padre il genio poetico e l’inclinazione per la poesia popolare, alla quale dedicò la sua vita travagliata. Tra le sue opere “La Primavera”, Tip. Tranchina di Modica (1956); “Terremoto di Messina e Calabria”, XVI migliaio, Tip. Ed. Detestano – Ragusa 1909; “Fiori silvestri” (saggio di canti popolari, Tip. Ed. Detestano – Ragusa 1910).